Din
punctul meu de vedere voluntariatul înseamnă RESPONSABILITATE, iar simplul fapt
că nu primim o recompensă materială pentru activităţile în care constă acesta,
ci numai o mulţumire sufleteacă, nu ne oferă dreptul de a fi iresponsabili.
Când spunem “voluntariat” nici nu e dăm
seama la cât de multe lucruri ne referim. Este foarte dificil să găsim o
definiţie completă pentru acest cuvânt. A fi voluntari înseamna în primul rând
a vrea, a ne implica a ne dori! Deşi, aparent, acest cuvânt ne duce cu gândul
la o muncă neplătită, în adâncime activitatea de voluntar ne aduce satisfacţii
de neegalat şi îţi deschide noi orizonturi, oferindu-ne posibilitatea de a
alege noi opţiuni.
Prin voluntariat avem oportunitatea să facem ceva pentru noi şi pentru
cei din jur. Putem să ajutăm un bătrân să zâmbească, să dăm speranţă unui copil
prins în “ghearele” sărăciei, o familie de sinistraţi să-şi
refacă gospodăria, să ajutăm un bolnav să-şi recapete sănătatea.
Caritatea nu ţine numai de sufletul fiecărui om ,
caritatea ţine de educaţie. În alte ţări , cu un nivel de trai mai ridicat
decât al României, termenii legaţi de voluntariat şi de caritate au
tradiţie. Oamenii sunt invăţati şi au disponibilitate spre a oferi ajutor, spre
a se implica.
Ingredientele principale în
acţiunile sociale nu ţin neapărat de posibilităţile materiale, ci de dăruire,
implicare, dorinţa de a-i ajuta pe cei mai puţin norocoşi, dovada că ne pasă şi
de ceilalţi nu numai de noi înşine.
“Dacă aşteptăm să trăim într-o lume mai bună trebuie să contribuim la crearea
ei. Pentru a fi schimbarea pe care ne-o dorim în lume.”
(Mahatma Ghandi)
O societate responsabilă poate fi clădită
doar prin educaţie şi exemplu. Putem face chiar noi primul pas către
civilizaţie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu