Ce dimineata frumoasa! -compunere despre primavara

          Zâmbetul vesel al dulcelui soare ce stă ascuns în adâncul orizontului aurit îmi înveseleşte sufletul. O rază mică, rătăcită printre crăpăturile ferestrei, îmi mângâie obrazul, desparte pe din două tabloul magic al naturii și îmi spune “Bună dimineaţa!”. Lângă fereastră, pe covoraşul viu al frumoaselor culori, o floare sfioasă abia şi-a dezvelit gingaşele petale descoperind mireasma proaspătă a dimineţii. Învăluită de aceasta, o altă floare, mai curajoasă, se pierde într-un vals plutitor cu un trandafir roşu care purta mândru un frac de culoare verde. Legănatul lor calm era uluitor. Dragostea se învârtea în jurul lor lăsând în urmă o dâră de iubire ce i-a învăluit. De acum, dansul lor va fi etern, nemuritor, ghidat de inimile lor înflorite pentru totdeauna.

           O aripă de vânt, ce se roteşte-n cercuri albe, aduce veşti dinspre pădurea răcoroasă şi foşnitoare. Coamele bătrânilor copaci făcând un tumult nevăzut îşi scaldă pletele în bătaia rece a vântului. Vârfurile arborilor se mişcă pe cer, gâdilând norişorii pufoşi care plutesc precum bărcuţele pe o mare limpede şi albastră. Pomii abia înfloriţi aşteaptă nerăbdători vești de la un sol grăbit trimis de verii lor sălbatici.

            Pe dealul înalt din spatele modestei căsuţe din care privesc totul, şade trist un stejar bătrân. O rază de lumină apare lângă el, încercând să-l înveselească. I se alătură un stol de păsări care, după un drum lung, au înviat din răsărit. Prin cântul lor şi căldura drăgăstoasă a razei, copăcelul prinde din nou viaţă...acum nu mai este singur...

            Ce dimineaţă frumoasă!