Fabula "Leul deghizat" de G. Topârceanu - argumentare

Leul deghizat

                                                                                de George Topârceanu

 

        Onestitatea, omenia, sinceritatea și respectul față de cei din jur sunt temelii ale societății, ale vieții, ale lumii. Dorința de a parea ceea ce nu suntem de fapt încercând să creem o impresie bună celorlalți stârpește în noi toate aceste calitați exemplare, nobile.

        Aceasta este ideea surprinsă de opera “Leul deghizat”, înfăţişare perfectă a proverbului: “Lupul îşi schimbă părul, dar năravul ba”.

        Acţiunea operei este simplă, urmărind un singur fir narativ. Expoziţiunea acesteia ilustrează planul leului spre a descoperi adevăratul caracter al lupilor (“Leul s-a-mbrăcat odată/ Într-o piele de măgar,/../ Ca să vadă cum se poartă lupii”). Intriga prezintă reacţia “marilor dregători” când au observat magarul (“cum îl văzură, se reped la el pe loc
Şi-ntr-o clipă îl înşfacă, grămădindu-l la mijloc”). Astfel se declanşează un conflict aprins, ce pune în lumină tipurile de oameni care se pot adapta oricărei puteri, cu scopul de a părea supuşi, fideli, devotaţi, beneficiind de încredere având implicit și alte câştiguri.

       Personajele sunt construite în antiteză, leul întruchipând dreptatea, vitejia, înţelepciunea şi virtutea, iar lupii, făţărnicia, cruzimea, sălbăticia, ura şi duşmănia.

        Tema operei este ipocrizia, aceasta având un puternic caracter educativ şi îndrumând, prin morala sa, care trebuie dedusă, spre sinceritate.

        Titlul creaţiei constituie tertipul leului, acesta reprezentând structura cheie a întregii opere.

         Fiind o operă epică în versuri, de dimensiuni reduse, cu personaje nefiinţe carora li se atribuie însuşiri omeneşti, având un conflict puternic şi o morală ce trebuie dedusă, creaţia “Leul deghizat”, de George Topârceanu este o fabulă.